Intercer Prietenie

Booker T. Washington spunea: „Putine lucruri ii sunt de ajutor unui om decat sa ii acorzi responsabilitate si sa ii arati ca ai incredere in el . ” Imi place sa cred ca Dumnezeu face acelasi lucru cu noi, suntem responsabili pentru cei din jurul nostru si pentru ceea ce ne-a incredintat pe acest pamant, insa la aceasta se suma increderea Sa ca vom gestiona bine lucrurile incredintate.

•Pune credinta si dragoste in lucrurile mici pe care le faci, pentru ca in ele sta puterea ta.” spunea Maica Teresa. In Scriptura ni se spune in Luca 16 :10. Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari. Daca vrem sa devenim credinciosi in lucrurile mari, trebuie sa incepem cu cele mici, asa cum spuneai si tu.
Insa de cele mai multe ori ne pacalim singuri crezandu-ne oameni de incredere, pe care cei din jur se pot baza. daca nu am ajuns sa fim credinciosi in lucrurile mici, daca nu am invatat credinciosia in lucrurile marunte., degeaba incercam ceva maret. Dumnezeu stie ca daca cineva Il iubeste din toata inima, va fi atent si la detalii, Dumnezeu stie ca daca cineva va fi superficial in dragostea fata de El, va fi nepasator si indiferent in ce priveste detaliile. La fel si intre oameni, dragostea adevarata se manifesta si prin atentia data detaliilor, pe cand cea superficiala, nu da importanta lucrurilor respective, dragostea superficiala face pe viteazul cum ca ea e acolo doar pentru situatii dificile.

Si fiindca ai adus vorba de lucruri, mi-am amintit o mica povestioara:
Gregory Boteson relatează o discuţie pe care a avut-o cu ani în urmă cu fiica sa.
Într-o zi, aceasta s-a apropiat de el şi l-a întrebat: “Tată de ce ajung lucrurile în dezordine atât de repede?”
El a întrebat la rândul său: “Ce înţelegi tu prin dezordine, draga mea?”
“Ştii tati, atunci când lucrurile nu-s perfecte. Uită-te pe biroul meu, E dezordine. Şi aseară mă străduisem atât de mult să fac totul să fie perfect… Dar lucrurile nu rămân perfecte. Ele se împrăştie atât de uşor!”
Bateson şi-a rugat atunci fiica: “Arată-mi cum e când lucrurile sunt perfecte.” Ea a început să aranjeze toate obietele de pe biroul ei, aşezându-le în locurile prestabilite de ea, după care a spus: “Uite, tati, acum e perfect. Dar nu vor putea rămâne astfel.”
Boteson a întrebat-o: “Ce-ar fi dacă cutia ta de acuarele ar fi aşezată cu 30 cm mai la stânga?”
“Nu tati, aşa e dezordine. Şi în orice caz ar trebui să fie aşezată drept, nu oblic cum ai pus-o tu.”
Atunci el a întrebat-o din nou: “Dar ce-ar fi dacă ţi-aş muta stiloul din penar în cutia cu creioane?”
“Nu tati, aşa e dezordine”, i-a răspuns fetiţa.
“Dar dacă această carte ar rămâne pe birou deschisă?”, a continuat el.
“Nici aşa nu mai e perfect!” i-a răspuns ea.
Bateson s-a întors atunci către fetiţă şi i-a zis: “Draga mea, nu lucrurile sunt cele care intră în dezordine aşa de repede. Tu ai mai multe feluri de a vedea lucrurile ca fiind imperfecte, dar ai doar un singur fel de a vedea că lucrurile sunt perfecte.”
Concluzionez: Imperfectiunea si lucrurile mici pot ajunge desavarsite si mari doar privite prin ochii lui Dumnezeu!